bicicleta si papagalul

Ieri seara am recuperat fuga la cina si am plecat la 10 de la birou. Cand am ajuns acasa Elena era in pijama si vorbea la telefon. Si cum, el vrea sa se insoare cu ea desi ea are inca 3 logodnici? Daaaaai? Raffaele te saluta. Si eu il salut pe Raffaele. Ce faci? te intreaba Raffaele. Eu sunt moarta de oboseala, dar el ce face? Zice ca ar veni sa bea cu noi un ceai. Pai sa vina. Dar sunt in pijaaaama. Raffaele propune sa vina si el in pijama, dar pana la urma vine imbracat, sa nu dauneze imaginii noastre de fete cuminti in cartier.

Am vorbit despre logodnicii Angelei, despre asociatii lui Giuseppe, despre societati, companii si consortii, actiuni, procente, consultante si feeuri, adica exact genul de lucruri despre care eu habar n-am si nici nu credeam ca m-ar putea amuza vreodata.

Am vrut sa ma duc sa ma culc de mai multe ori, dar am simtit ca o parte esentiala a realitatii lor e pe cale sa-mi scape si ca trebuie sa fac un efort si sa depasesc faza ‘Dar tu nu spui nimic? Esti periculoasa…’

Trecuse miezul noptii si eram inca in bucatarie gustand ceaiuri exotice, Elena imi explica de ce cineva ar putea sa cumpere 4 pleduri de casmir a 16.000 euro bucata pentru punte. La ora 3 Raffaele s-a ridicat de la masa si a zis: Ne vedem la 9 fara un sfert in fata casei? Credeam ca vorbeste de cina, dar nuuuu, el vorbea despre micul dejun de peste 5 ore jumate. Dar oamenii astia cum rezista cu programul asta? Fiindca eu sunt obosita moarta incontinuu, in ciuda faptului ca sunt foarte fericita, daca asta are vreun sens.

Prin urmare azi de dimineata la ora 9 fara un sfert in fata casei ne intalnim cu Rafaelle si Giuseppe si in drum spre birouri ne oprim la barul cu papagal sa luam micul dejun. Pana acolo Raffaele se sprijina de talia Elenei care e pe bicicleta. Sunt caraghiosi, fiindca ea e cu un cap mai inalta ca el, lunga chiar si pe bicicleta, iar el e round ca o minge si somnolent agatat de ea. O intreb cum sta cu echilibrul si ea imi zice ca asta e nimic, ca o data s-au plimbat 2 ore in aceasta formatie, el directionand-o de talie si ea pedaland.

Papagalul e inauntru, fiindca afara e frig: prima dezamagire! A doua dezamagire este ca baiatul de la bar spune ca nu au toast desi vitrina e plina de toasturi. A treia dezamagire e ca croissanturile cu crema de vanilie s-au terminat. A patra e ca a uitat sa puna cacao pe cappuccino. Apoi ceaiul lui Giuseppe e foarte amar si trebuie sa puna zahar, ceea ce e o blasfemie. La sfarsit, dupa ce am asteptat nota cam cat ne-a luat sa consumam, din spatele nostru se aude un suierat ‘te-n ma-ta de zgarcit!’ Papagalul ?!?