La cina am aflat ca cei mai capabili amanti sunt scorpionii. Se va nota in to-do-list sau mai bine in rezolutiile pe 2009.
Nico, stapana casei, povesteste cum mama ei i-a zis inainte sa se marite ca scorpionii sunt amanti perfecti, dar nu sunt buni de nimic altceva. Si ea n-a ascultat-o. Acum are mustrari de constiinta ca divortul ei le-a creat si parintilor ei catevaproblem. Adica ce, ca trebuie sa te ajute sa cresti singura fetita?!? Raffaele nu se dezminte. Nuuuu, dar scorpionul meu s-a razbunat ca l-am parasit comandand furtul masinii pe care tata si-a oferit-o ca premiu la iesirea la pensie anul trecut…. I-au fuart-o din garaj. Ce masina era? Un Ferrari. Rosu? Imi vine sa intreb. Nou? Intreaba Raffaele. Da, de un an jumate. Ok. Poate ar trebui sa reformulez, in milano 2 e la moda sa te razbuni ca ai fost parasit furand ferrariul parintilor. Ce bine ca nu locuiesc in milano 2! In milano 2 toate rezidentele arata la fel, toate parcurile arata la fel, toate aleile arata la fel, toate podurile peste alei arata la fel, totul este clonat de n ori, fara nici o variatiune. Poate culorile ferrariurilor din garajele la fel nu sunt la fel. Desi…
Giuseppe spune ca de fapt e la moda chestia asta cu facut disparuta masina. Ca si lui fosta logodnica cu care trebuia sa se insoare saptamana trecuta, i-a luat masina, de la care ea avea cheie. De fapt, i-a distrus si casa, de la care avea cheie. Ce masina era? intreaba fiica lui ferrari. Pai un bmw, l-au gasit in Croatia, dar nu se poate recupera ca are actele in regula. Dar de ce ti—a facut asta?intreb cu nevinovatie. Moment de panica la masa. E prima intrebare nepotrivita pe care o pun in 4 ore. Si brusc imi dau seama cine e Giuseppe. Si aproape ma pufneste rasul.
El e prietenul cel mai bun al lui Raffaele. Desigur. Prietenul care asta vara pe barca, incercand sa ajute o fata sa se decida intre cei trei logodnici, a devenit al patrulea. Si asta cu doar 2 luni inainte de mult planuita nunta. A lui… Sigur ca fata aceea cu invitatiile de nunta trimise si cu rochia gata pe umeras a fost suparata cand i-a prins impreuna. Dupa 10 ani… macar daca ar fi o relatie serioasa cu fata cu patru logodnici. Oare? Oh, nu! Oh, ba da! Angela! Angela e posesoarea de drept a tuturor logodnicilor. Avea dreptate Raffaele. Imi place Angela. Ii trimit un sms Elenei, o intreb cati logodnici mai are Angela, as vrea sa stiu la care se refera cand spune ‘fostul meu logodnic’. Pana sa-mi raspunda, aflu ca Giuseppe si-a cumparat apartament deasupra apartamentului fostului logodnic al Angelei. O coincidenta… Raffaele ii zice Angelei ca sunt taur, ca si ea. Simt ca ne intoarcem la subiectul amanti. Pe cat? Pe 16 mai 1975. Ochii mari. Si eu! Cat? 16 mai 1975. Asa deci… Dar eu n-am avut niciodata 4 logodnici in acelasi timp… Cate schimbari trebuie sa fac ca sa fiu la moda?!?
marți, 30 septembrie 2008
prietena prietenei prietenului prietenei mele
Elena, colega mea de apartament, m-a lasat in grija prietenilor ei si ea a plecat in weekend agroturistic cu un prieten din copilarie ce si-a deschis un restaurant la New York si cauta noi furnizori de vin si branzeturi. Si cu logodnicul ei, care cand ea i-a zis ca are nevoie de un pic de spatiu, a sunat-o dupa 3 zile sa o intrebe daca nu ii e dor de el.
Asa ca iata-ma in situatia de a suna un necunoscut pentru a-i confirma disponibilitatea mea de a socializa cu el si prietenii lui la fel de necunoscuti. Rezulta ca voi fi luata de acasa, el locuind vis-a-vis, la ora 20 ca sa mergem la cina la niste prieteni, altii, de-ai lui si de-ai ei, si de-ai lor. Fug de la birou mai devreme ca sa ajung acasa la 19.30. Panica. In ce ma imbraaaaaac? Dar de fapt ei cum sunt? O sun pe Elena. Nu raspunde. Cina la niste prieteni? Cati ani au oamenii astia? Daca isi petrec vara pe barcile lor personale inseamna ca sunt bogati sau doar ca le place marea? Sau amandoua?!?
Si de fapt cati chiar sunt prietenii Elenei? Gasca, a zis ea, dar de o luna de cand ne-am mutat impreuna nu i-am vazut niciodata. Am sesizat ca exista fiindca adesea Elena iese de la dus dupa 2 ore fiindca a sunat-o un prieten. Mai ales asta, Raffaele, cu care am vorbit eu acum. Ii sunt simpatica fiindca am reusit sa ma mut cu Elena in 2 ore dupa ce am vorbit cu ea la telefon pentru prima oara. Eu daca as auzi asa ceva despre cineva, oricine, as ridica o spranceana si nu m-as increde.
Prin urmare in ce ma imbrac cand ies la cina cu persoane perfect necunoascute? Suna telefonul. E el? El insusi. Raffaele. Zice ca el e afara. Dar e 8 fara un sfert! Che cazzo??!? Ok, da, sunt aproape gata, zic cu convingere, ma machiam. Imi spune sa ma pregatesc linistita, con calma, de parca eu as fi in intarziere si el ar fi un cavaler rabdator. Deci nu ma mai imbrac, raman in hainele de calaugarita de birou. Ma machiez doar, ca sa zic ca m-am pregatit totusi. Si ies.
De cealalta parte a strazii imi face cu mana un motan indesat si zambitor, il recunosc din pozele facute de Elena la el pe barca. Are un aer de chef, dar de croaziera. Ma intreaba direct cum se face sa-i apara si lui un articol in Vogue. Stai putin ca inca nu m-am prins, e o coada si la asta. El rade si ma intreaba daca eu nu lucrez cu ea, la Sozzani, eu zic ca ba da, dar cu sora, nu cu aia de la Vogue. Aaa, deci nu era machiajul de vina, chiar sunt doua, intelege el cu lentoare sudica. Da, sunt doua. Si radem fiindca ele sunt doua si eu nu lucrez pentru cea de la Vogue. Dar asta, a doua, ce face?, s-a mai gandit el un pic. Pai ?! Pai are galeria de arta, libraria de carti rare, cafeneaua, restaurantul… fac o pauza inainte sa mentionez magazinul viselor mele, la propriu si la figurat. Dar cum explici unui marinar-bucatar round si cald ca un soare de ce e esential magazinul asta pentru mersul inainte al lumii? Surprinzator insa, el intelege chiar foarte bine. Ma testa? Si daca da, am trecut?
Se deschide poarta si ies un el si o ea, mici, subtiri si sobru eleganti. Cu ei ma potrivesc. Isi vorbesc ca un cuplu, el ii explica ei, ea il intreaba, glumesc. Apoi brusc toti se uita la mine si imi dau seama ca s-a vorbit cu mine si eu n-am fost atenta. Allora? Allora, eu designer. Ca jumatate din Milano… A, nuu, ea e smechera, ma apara Raffaele, ea lucreaza pentru La Sozzani. Aaa, chiar? si cum e ? apoi intrebari despre Romania mea. Lingua neo-latina va bene, dar totusi vorbesti exceptional, de cati ani stai in milano?. De un an, ma scuzati. Ai studiat la scoala? Nu, ma scuzati, am mai fost o data acum 3 ani si am stat 8 luni. Si cand te-ai dus acasa ai studiat, nu? Nu, n-am studiat. Ma scuz fiindca vorbesc bine italiana?!? Ca sa nu-i insult spunand ca alte popoare sunt capabile sa vorbeasca limbi straine si ei nu... Sarim peste Gloria Bistrita si Mutu, dar nu foarte repede.
Ne urcam in masina si dupa 100 de m oprim. Trebuie sa cumparam inghetata pentru cina. Raman singura in masina cu Raffaele care ma intreaba brusc daca imi place razboiul. Nu-l intreb in ce sens , dar mi-ar placea sa stiu cum si-a dat seama. Nu esti una care se lasa vreodata. Da, asa e. Incerc sa-i zambesc cat mai cuminte, rade, dar stiu ca nu o sa ma slabeasca. A inceput interogatoriul. Candidez la o pozitie necunoscuta. Vine inghetata, mergem sa o luam pe Angela. Angela e o designerita foarte simpatica, taur ca tine, o sa–ti placa, ma pune la curent Raffaele. Si ei ii place lupta. S-ar parea ca intre timp Rafaelle stie totul despre mine. Cand ajungem sa o luam pe Angela, ea ne zice sa urcam. Sta la matusa ei si vrea sa i-l prezinte lui Raffaelle pe varul ei aproape minor, vadit dernajat de prezenta unei gasti necunoscute in casa lui. De cand stai aici, Angela? Nu stiu, de cateva luni, zice ea, de cand m-am despartit. E casa mamei tale, il intreaba direct Raffaele pe baiat. Da. Angela are ceva intre dinti. Pana se duce la baie, varul ne informeaza ca de fapt Angela a venit pentru o saptamana si nu a mai plecat de 9 luni. Momentul stanjenitor se dizolva cand Angela, iesind din baie spune ca ii e atat de comod aici, face 2 minute pana la birou.
Unde mancam? Angela rade. Pai azi m-am intalnit cu o prietena pe care n-o mai vazusem de mult timp si m-a invitat la cina la ea in seara asta si i-am spus ca vin doar daca pot sa va iau si pe voi. Mergem la ea acasa.
Asa deci, ma duc la cina cu prietenii prietenului prietenei mele la prietena prietenei prietenului prietenei mele. Incerc sa ii explic asta mamei la telefon. Aaa, imi zice ea, e exact ca in Romania! Sa vedem…
Asa ca iata-ma in situatia de a suna un necunoscut pentru a-i confirma disponibilitatea mea de a socializa cu el si prietenii lui la fel de necunoscuti. Rezulta ca voi fi luata de acasa, el locuind vis-a-vis, la ora 20 ca sa mergem la cina la niste prieteni, altii, de-ai lui si de-ai ei, si de-ai lor. Fug de la birou mai devreme ca sa ajung acasa la 19.30. Panica. In ce ma imbraaaaaac? Dar de fapt ei cum sunt? O sun pe Elena. Nu raspunde. Cina la niste prieteni? Cati ani au oamenii astia? Daca isi petrec vara pe barcile lor personale inseamna ca sunt bogati sau doar ca le place marea? Sau amandoua?!?
Si de fapt cati chiar sunt prietenii Elenei? Gasca, a zis ea, dar de o luna de cand ne-am mutat impreuna nu i-am vazut niciodata. Am sesizat ca exista fiindca adesea Elena iese de la dus dupa 2 ore fiindca a sunat-o un prieten. Mai ales asta, Raffaele, cu care am vorbit eu acum. Ii sunt simpatica fiindca am reusit sa ma mut cu Elena in 2 ore dupa ce am vorbit cu ea la telefon pentru prima oara. Eu daca as auzi asa ceva despre cineva, oricine, as ridica o spranceana si nu m-as increde.
Prin urmare in ce ma imbrac cand ies la cina cu persoane perfect necunoascute? Suna telefonul. E el? El insusi. Raffaele. Zice ca el e afara. Dar e 8 fara un sfert! Che cazzo??!? Ok, da, sunt aproape gata, zic cu convingere, ma machiam. Imi spune sa ma pregatesc linistita, con calma, de parca eu as fi in intarziere si el ar fi un cavaler rabdator. Deci nu ma mai imbrac, raman in hainele de calaugarita de birou. Ma machiez doar, ca sa zic ca m-am pregatit totusi. Si ies.
De cealalta parte a strazii imi face cu mana un motan indesat si zambitor, il recunosc din pozele facute de Elena la el pe barca. Are un aer de chef, dar de croaziera. Ma intreaba direct cum se face sa-i apara si lui un articol in Vogue. Stai putin ca inca nu m-am prins, e o coada si la asta. El rade si ma intreaba daca eu nu lucrez cu ea, la Sozzani, eu zic ca ba da, dar cu sora, nu cu aia de la Vogue. Aaa, deci nu era machiajul de vina, chiar sunt doua, intelege el cu lentoare sudica. Da, sunt doua. Si radem fiindca ele sunt doua si eu nu lucrez pentru cea de la Vogue. Dar asta, a doua, ce face?, s-a mai gandit el un pic. Pai ?! Pai are galeria de arta, libraria de carti rare, cafeneaua, restaurantul… fac o pauza inainte sa mentionez magazinul viselor mele, la propriu si la figurat. Dar cum explici unui marinar-bucatar round si cald ca un soare de ce e esential magazinul asta pentru mersul inainte al lumii? Surprinzator insa, el intelege chiar foarte bine. Ma testa? Si daca da, am trecut?
Se deschide poarta si ies un el si o ea, mici, subtiri si sobru eleganti. Cu ei ma potrivesc. Isi vorbesc ca un cuplu, el ii explica ei, ea il intreaba, glumesc. Apoi brusc toti se uita la mine si imi dau seama ca s-a vorbit cu mine si eu n-am fost atenta. Allora? Allora, eu designer. Ca jumatate din Milano… A, nuu, ea e smechera, ma apara Raffaele, ea lucreaza pentru La Sozzani. Aaa, chiar? si cum e ? apoi intrebari despre Romania mea. Lingua neo-latina va bene, dar totusi vorbesti exceptional, de cati ani stai in milano?. De un an, ma scuzati. Ai studiat la scoala? Nu, ma scuzati, am mai fost o data acum 3 ani si am stat 8 luni. Si cand te-ai dus acasa ai studiat, nu? Nu, n-am studiat. Ma scuz fiindca vorbesc bine italiana?!? Ca sa nu-i insult spunand ca alte popoare sunt capabile sa vorbeasca limbi straine si ei nu... Sarim peste Gloria Bistrita si Mutu, dar nu foarte repede.
Ne urcam in masina si dupa 100 de m oprim. Trebuie sa cumparam inghetata pentru cina. Raman singura in masina cu Raffaele care ma intreaba brusc daca imi place razboiul. Nu-l intreb in ce sens , dar mi-ar placea sa stiu cum si-a dat seama. Nu esti una care se lasa vreodata. Da, asa e. Incerc sa-i zambesc cat mai cuminte, rade, dar stiu ca nu o sa ma slabeasca. A inceput interogatoriul. Candidez la o pozitie necunoscuta. Vine inghetata, mergem sa o luam pe Angela. Angela e o designerita foarte simpatica, taur ca tine, o sa–ti placa, ma pune la curent Raffaele. Si ei ii place lupta. S-ar parea ca intre timp Rafaelle stie totul despre mine. Cand ajungem sa o luam pe Angela, ea ne zice sa urcam. Sta la matusa ei si vrea sa i-l prezinte lui Raffaelle pe varul ei aproape minor, vadit dernajat de prezenta unei gasti necunoscute in casa lui. De cand stai aici, Angela? Nu stiu, de cateva luni, zice ea, de cand m-am despartit. E casa mamei tale, il intreaba direct Raffaele pe baiat. Da. Angela are ceva intre dinti. Pana se duce la baie, varul ne informeaza ca de fapt Angela a venit pentru o saptamana si nu a mai plecat de 9 luni. Momentul stanjenitor se dizolva cand Angela, iesind din baie spune ca ii e atat de comod aici, face 2 minute pana la birou.
Unde mancam? Angela rade. Pai azi m-am intalnit cu o prietena pe care n-o mai vazusem de mult timp si m-a invitat la cina la ea in seara asta si i-am spus ca vin doar daca pot sa va iau si pe voi. Mergem la ea acasa.
Asa deci, ma duc la cina cu prietenii prietenului prietenei mele la prietena prietenei prietenului prietenei mele. Incerc sa ii explic asta mamei la telefon. Aaa, imi zice ea, e exact ca in Romania! Sa vedem…
Abonați-vă la:
Postări (Atom)
Postări
