miercuri, 29 octombrie 2008

cum merge Angela si mai departe

Asta era acum o spatamana. Intre timp am stat si pe mess si pe facebook cu tot felul de prieteni si am dezbatut subiectul, am primit cele mai diverse explicatii si pareri, as putea scoate volumul doi la Raportul Rite. (Pe care cica o sa-l primesc curand acasa!) Pana vine tratatul stiintific, explicatia cu lenea mi se pare cea mai plauzibila.
Acum upgrade. Angela se intreba de ce are orgasm cu un prieten de care nu e indragostita, de ce nu are cu unul dintre cei 3 logodnici de care crede ca e cea mai indragostita, avand in vedere ca de fiecare data cand il vede incepe sa ii bata inima tare tare, dar mai ales cum e posibil sa fi uitat ca avea orgasm cu iubitul din adolescenta. Asta da drama. Incep sa cred ca viata Angelei e construita pe probleme insurmontabile. Si ca daca ar rezolva vreuna, s-ar darama tot edificiul. Cu Giuseppe are orgasm? Ea zice ca da, dar daca era asa, nu mai exista nici o drama, nu? il alegea pe Giuseppe si gata. Pai l-a ales pe Giuseppe. Si totusi o preocupa problema orgasmului? Mda. Am ajuns in Chandelier, barul de gay in care vroia sa ma aduca Elena de 2 luni. E deja 2 noaptea, e plin, si capul lui Rafaelle intre tatele mele si ale Elenei atrage priviri urate. Gay-i prefera heterosexualii bisexualilor. Aa, iata inca ceva nou.

italienii sunt lenesi si eu sunt o bunicuta

Am iesit aseara cu Rafaelle si cu Elena sa bem ceva la noi in cartier. Si Giuseppe? Pai e la Madrid de 3 zile cu un psiholog de la firma, care trebuie sa desopere in ce fel vulnerabilitatile lui se pot transforma in sursa de creativitate. Nu se mai poarta afacerile rigide, acum si consultanta financiara trebuie sa fie creativa. Pai si nu-e e teama ca descopera femeia aia tot si ca o sa-l declare prea creativ pentru jobul lui? Ba da, dar spera sa descopere o solutie pentru stabilizarea Angelei. Sau pentru noua problema. Ce problema? Problema raportului dintre orgasm si dragoste. Pe mine si pe Elena ne pufneste rasul. E a treia oara intr-o saptamana ca se deschide subiectul asta. Mai intai am venit eu de la petrecerea din Romania cu intrebarea cum e posibil ca un baiat de 30 si ceva de ani cu social skills si succes la un spectru larg de fete sa declare in mod public ca el crede ca orgasmul feminin e un mit.

Primul gand a fost ca e o metoda de agatat, ca orice fata in raporturi de prietenie cu corpul ei s-ar simti obligata sa raspunda la provocare si sa-i arate ca nu e adevarat. Dar pe cine incerca sa agate, ca eram doar eu, flancata de sotz, si prietena mea cu 10 ani mai mica decat el, si amandoi zic ca nici vorba de vrajeala intre ei. Nu? Daca acceptam aceasta ipoteza, atunci care e scopul acestei declaratii? In nici un caz nu se adresa sotzului, ar fi putut discuta despre asta in private. Si nu ma viza pe mine de fata cu sotzul. Mister.

Am venit cu aceasta nedumerire la Elena, daca era sincer si dezinteresat cum e posibil sa creada asa ceva. Am discutat pe indelete in prima seara, a doua zi dimineata si apoi seara cand am iesit cu prietena ei americanca Lisa. La restaurant am consumat cozze si vongole si un tratat ad hoc de tehnici de sex oral, de care au beneficiat si vecinii nostri de masa, desi nu pareau foarte fericiti de meniu. Elena s-a abtinut sa o intrebe la masa despre orgasm, dar cand Lisa a inceput sa povesteasca despre colega ei de apartament de la New York cu care a avut la dus cel mai tare orgasm din lume nu a mai fost nevoie sa o intrebam nimic. Voi faceti dus impreuna? Daaaaaaai... Dar de ce, e ceva pur, corpurile de femei sunt frumoase in sine... Nu cunosti cu adevarat pe cineva pana nu ai deplin comfort cu corpurile voastre goale impreuna. Ok, nu ma mut la New York. Nu sunt pregatita sa-mi abordez corpul cu pragmatism. Am ramas in faza poetica.

Bianca are un prieten dragut care a declarat la o petrecere ca el nu crede in orgasmul feminin, zice Elena zambitoare. Aaa, pai italienii sunt lenesi. Fac o gramada de sex, dar fac prost si raman frustrati. Si italiencele sunt reci si mereu nesatisfacute. Scuza-ma Elena, tu poate nu esti asa, si gandindu-m cat de greu e sa scapi de iubiti as zice ca stii ce sa faci in pat. Ok. Acum s-a inrosit si Elena. Finalmente. Pana acum ma simteam ca o bunicuta deghizata.

luni, 27 octombrie 2008

cum sa fii indragostita de 3 barbati in acelasi timp

Angela a intrat in criza ca are 33 de ani si ca toate prietenele ei sunt casa torite si au copii. Si ea nu. Si simtind nevoia sa fie ca ele a pornit operatiunea vreau sot si copil. Evaluarea candidatilor s-a dovedit dificila si cautand ajutor pentru a alege a gasit un nou candidat, mai capabil decat ceilalti sa-i inteleaga exigentile. Giuseppe pare sa castige competitia. In fond si el vroia sa se casatoreasca si sa aiba copii. E drept, nu cu ea. Dar uneori lucrurile se aseaza singure la locul lor.

Dar eligibilitatea lui Giuseppe nu mi se pare atat de fascinanta cat mi se pare capacitatea Angelei de a vorbi despre dragoste in mijlocul calculelor de probabilitate tranzactionala. Daca erau doar argumente pecuniare, daca era vorba doar despre cel mai capabil de procreere si de intretinerea familiei, era o poveste absolut clasica. Dar pentru ea e o drama. Drama de a fi indragostita de 3 barbati de aceeasi clasa, la care ii plac aceleasi lucruri, asa ca le evalueaza diferentele. Un coleg de birou ar zice ca fata asta trebuie neaparat sa faca o vizita prelungita la un institut de igiena mintala. Mie nu mi se pare chiar din sfera patologicului. Mi se pare insa trist. Mi se pare ca ea de fapt e indragostita de un altul, imposibil, cu care ei ceilalti seamana. Si ca nu conteaza pe care-l alege, fiindca oricum nu va fi el.

Si in punctul asta inteleg ca poti fi indragostita de oricat de multi barbati in acelasi timp.

vineri, 3 octombrie 2008

bicicleta si papagalul

Ieri seara am recuperat fuga la cina si am plecat la 10 de la birou. Cand am ajuns acasa Elena era in pijama si vorbea la telefon. Si cum, el vrea sa se insoare cu ea desi ea are inca 3 logodnici? Daaaaai? Raffaele te saluta. Si eu il salut pe Raffaele. Ce faci? te intreaba Raffaele. Eu sunt moarta de oboseala, dar el ce face? Zice ca ar veni sa bea cu noi un ceai. Pai sa vina. Dar sunt in pijaaaama. Raffaele propune sa vina si el in pijama, dar pana la urma vine imbracat, sa nu dauneze imaginii noastre de fete cuminti in cartier.

Am vorbit despre logodnicii Angelei, despre asociatii lui Giuseppe, despre societati, companii si consortii, actiuni, procente, consultante si feeuri, adica exact genul de lucruri despre care eu habar n-am si nici nu credeam ca m-ar putea amuza vreodata.

Am vrut sa ma duc sa ma culc de mai multe ori, dar am simtit ca o parte esentiala a realitatii lor e pe cale sa-mi scape si ca trebuie sa fac un efort si sa depasesc faza ‘Dar tu nu spui nimic? Esti periculoasa…’

Trecuse miezul noptii si eram inca in bucatarie gustand ceaiuri exotice, Elena imi explica de ce cineva ar putea sa cumpere 4 pleduri de casmir a 16.000 euro bucata pentru punte. La ora 3 Raffaele s-a ridicat de la masa si a zis: Ne vedem la 9 fara un sfert in fata casei? Credeam ca vorbeste de cina, dar nuuuu, el vorbea despre micul dejun de peste 5 ore jumate. Dar oamenii astia cum rezista cu programul asta? Fiindca eu sunt obosita moarta incontinuu, in ciuda faptului ca sunt foarte fericita, daca asta are vreun sens.

Prin urmare azi de dimineata la ora 9 fara un sfert in fata casei ne intalnim cu Rafaelle si Giuseppe si in drum spre birouri ne oprim la barul cu papagal sa luam micul dejun. Pana acolo Raffaele se sprijina de talia Elenei care e pe bicicleta. Sunt caraghiosi, fiindca ea e cu un cap mai inalta ca el, lunga chiar si pe bicicleta, iar el e round ca o minge si somnolent agatat de ea. O intreb cum sta cu echilibrul si ea imi zice ca asta e nimic, ca o data s-au plimbat 2 ore in aceasta formatie, el directionand-o de talie si ea pedaland.

Papagalul e inauntru, fiindca afara e frig: prima dezamagire! A doua dezamagire este ca baiatul de la bar spune ca nu au toast desi vitrina e plina de toasturi. A treia dezamagire e ca croissanturile cu crema de vanilie s-au terminat. A patra e ca a uitat sa puna cacao pe cappuccino. Apoi ceaiul lui Giuseppe e foarte amar si trebuie sa puna zahar, ceea ce e o blasfemie. La sfarsit, dupa ce am asteptat nota cam cat ne-a luat sa consumam, din spatele nostru se aude un suierat ‘te-n ma-ta de zgarcit!’ Papagalul ?!?