closure

În fiecare an m-am îndragostit în maxim doua saptamani dupa 14 februarie. Timp de 12 ani, de cand  m-ai parasit prima oara.  Dar intr-o zi mi-am dat seama ca s-a terminat.

Cand am incetat sa mai astept ore intregi dimineata sa te trezesti un pic si sa intinzi o mana spre mine, cand am incetat sa fiu capabila sa astept acel minuscul semn al tau ce putea sa-mi lumineze intreaga zi. Cand am incetat sa mai inteleg de ce asteptam atat de cuminte un semn chiar si inconstient al generozitatii tale, cand am incetat sa-mi mai amintesc la ce ma gandeam cand asteptam ore intregi sa ma atingi chiar si in treacat, cand lumina zorilor pe pielea ta nu a mai parut iridiscenta, ci vanata si flasca.

Cand corpul meu a iesit din sevraj si mintea mea a devenit limpede si taioasa, cand am inteles ca era atingerea, ca era imbratisarea, ca era sexul. Cand am inteles ca eram fizic dependenta de tine. Cand am inteles ca doar asta ma motiva sa fiu intelegatoare si adecvata.

Cand am incetat sa mai simt nevoia sa te mangai, cand mainile mele nu au mai fost atrase magnetic de corpul tau, cand n-am mai reusit sa-ti fac pielea sa vibreze sub degetele mele. Cand asezata pe spate langa tine nu-ti mai simteam dogoarea si nici patul nu mai parea sa aiba un foc incins sub noi. Cand am inceput sa observ ca nu ti-ai taiat unghiile, ca ti-a iesit un cos intr-un loc nepotrivit, ca anumiti pantaloni te fac sa pari scurt, ca anumite tricouri iti evidentiaza inceputul de burta, ca dimineata iti miroase gura. Cand ochii mei au inceput au  inceput sa te ocoleasca ca pe un obstacol.

Cand dupa o vreme nu am mai facut sex de fiecare data cand ne vedeam, cand am facut sex din ce in ce mai rar, cand sexul a devenit improbabil, cand nu am mai asteptat sa se intample asta, cand am incetat sa mai sper ca o sa se intample. Cand corpul tau a incetat sa ma ameteasca si sa-mi impleticeasca gandirea, cand vazul nu mi-a mai fost incetosat de feromoni, cand toate micile tale imperfectiuni alta data adorabile si charmante au devenit defecte insuportabile, cand toate lucrurile asupra carora nu ne intelegeam au iesit in fata la aplauze si au primit doar oua si rosii stricate.

Cand a inceput sa nu-mi mai vina sa te mangai pe spate, sa nu mai am rabdare sa te scarpin, sa nu-mi mai placa cum te imbraci, sa ma enerveze muzica pe care o asculti tare cand te imbeti, sa nu te mai ascult cand repeti aceleasi povesti diversilor nostri prieteni, sa nu mi se mai para amuzante intrebarile tale, dubiile tale, refuzurile tale. Cand am inceput sa nu mai am energie sa lupt pentru atentia ta, pentru timpul tau, pentru imbratisarile tale, pentru noptile tale. Cand am inceput sa nu mai vreau dimineti cu tine. Cand am inceput sa ma trezesc din ce in ce mai devreme si sa plec din ce in ce mai departe. Cand am inceput sa am alte planuri si alte prioritati.

Cand nu ti-am mai simtit mirosul pielii si gustul gurii de la 2 m, cand vederea unui petec neasteptat din pielea ta nu m-a mai facut sa mi se inroseasca urechile. Cand n-am observat ca ai vrut sa ma saruti pe gura la plecare si m-am mirat cand m-ai intrebat mai tarziu de ce. Cand m-ai intrebat daca te mai consider atragator si nu am putut sa raspund. Cand m-ai intrebat daca nu-mi mai placi si ti-am raspuns ca-mi esti foarte drag. Cand m-ai intrebat daca te vreau si am putut sa te mint fara sa clipesc, ca da.

Cand zambetul tau n-a mai deschis nici o lume. Cand ai incetat sa mai fii perfect si zambetul tau nu a mai luminat intregul unvers. Cand n-a mai fost suficienta doar prezenta ta ca sa fiu fericita. Cand n-a mai fost suficient sa te vad ca sa mi se inunde sufletul de bucurie, pana la a da pe-afara, pana la lacrimi.

Cand ai inceput sa afirmi cine esti si am trecut de la ‘mai degraba prieteni’ la ‘doar prieteni’. Cand toate lucrurile care ne uneau, care facusera din tine singurul baiat din lume cu care as vrea sa-mi petrec timpul, fie el, dimineata, dup-amaiza, seara sau noapte, au palit in fata a ceea ce afirmai tu ca esti, opus in mod absolut lucrurilor care ma defineau pe mine. Cand toate lucrurile pe care le pusesem deoparte, lucrurile pe care le ignorasem, lucrurile la care renuntasem ca sa fiu cu tine, ca sa fiu ca tine, ca sa fim unul si aceeasi, au inceput sa iasa la suprafata de fiecare data cand opusul lor era scos la rampa, afirmat cu tarie de catre tine. Cand ai inceput sa simti o tot mai mare nevoie de a te afirma in fata mea si sa te justifici iar eu am inceput  sa ma imporivesc, devenind tot mai mult eu insami, cea de dinainte de tine, cea de care te indragostisesi. Cand am incetat sa renunt la absolut tot de dragul tau, cand am inceput sa redevin cea care nu mai renunta la nimic pentru nimeni. Cand cu cat incercai mai mult sa ma convingi cu atat eram mai departe, cu atat eram mai sigura ca fusese o greseala. Cand mi am inceput sa imi pun problema ca poate a fost doar o iluzie.  Cand am inceput sa ma intreb ce am vazut in tine. cand am inceput sa ma intreb cum a fost posibil sa mi se para ca lumea nu are sens decat cu tine si pentru tine. Cand am inceput sa gandesc despre noi la trecut.

Cand am simtit crescand in mine sentimentul ca nu ai inteles nimic nimic. Cand am inceput sa cred ca nu ai intelege lucruri simple cum ar fi ca m-am oprit sa ma uit la niste copii cum jucau fotbal in parc si deci am ales sa nu-ti mai povestesc. Cand am incetat sa-ti spun totul, cand am incetat sa-ti povestesc lucrurile despre care nu ma intrebai, cand am inceput sa te mint in loc sa fac ceea ce asteptai de la mine, cand a incetat sa mai conteze ca te enervai si am incetat chiar si sa te mint, cand am inceput sa simt nevoia sa-ti explic fiecare lucru fiindca pareai sa nu ma mai intelegi, cand am incetat sa-ti mai explic fiindca oricum nu puteai sa intelegi, cand am descoperit ca desi credeam in aceleasi valori, le atribuiam sensuri diferite.

Cand am incetat sa rad la glumele tale, cand am incetat sa zambesc mandra de toate lucrurile pe care le spuneai sau faceai in orice circumstanta, cand am incetat sa consider ca ai dreptate by default, cand am inceput sa observ ca esti incoerent sau ca te repeti. Cand a inceput sa-mi fie rusine cu tine. Cand a ajuns sa ma enerveze absolut tot ce faceai. Cand am inceput sa ma bucur ca te intalneai cu prietenii tai si nu ramanem singuri.

Cand nu m-am mai putut imagina crescandu-ti copiii.

Cand am putut sa te ranesc si inima nu mi s-a spart in mii de bucati la vederea suferintei tale.

 

cum merge Angela si mai departe

Asta era acum o spatamana. Intre timp am stat si pe mess si pe facebook cu tot felul de prieteni si am dezbatut subiectul, am primit cele mai diverse explicatii si pareri, as putea scoate volumul doi la Raportul Rite. (Pe care cica o sa-l primesc curand acasa!) Pana vine tratatul stiintific, explicatia cu lenea mi se pare cea mai plauzibila.
Acum upgrade. Angela se intreba de ce are orgasm cu un prieten de care nu e indragostita, de ce nu are cu unul dintre cei 3 logodnici de care crede ca e cea mai indragostita, avand in vedere ca de fiecare data cand il vede incepe sa ii bata inima tare tare, dar mai ales cum e posibil sa fi uitat ca avea orgasm cu iubitul din adolescenta. Asta da drama. Incep sa cred ca viata Angelei e construita pe probleme insurmontabile. Si ca daca ar rezolva vreuna, s-ar darama tot edificiul. Cu Giuseppe are orgasm? Ea zice ca da, dar daca era asa, nu mai exista nici o drama, nu? il alegea pe Giuseppe si gata. Pai l-a ales pe Giuseppe. Si totusi o preocupa problema orgasmului? Mda. Am ajuns in Chandelier, barul de gay in care vroia sa ma aduca Elena de 2 luni. E deja 2 noaptea, e plin, si capul lui Rafaelle intre tatele mele si ale Elenei atrage priviri urate. Gay-i prefera heterosexualii bisexualilor. Aa, iata inca ceva nou.

italienii sunt lenesi si eu sunt o bunicuta

Am iesit aseara cu Rafaelle si cu Elena sa bem ceva la noi in cartier. Si Giuseppe? Pai e la Madrid de 3 zile cu un psiholog de la firma, care trebuie sa desopere in ce fel vulnerabilitatile lui se pot transforma in sursa de creativitate. Nu se mai poarta afacerile rigide, acum si consultanta financiara trebuie sa fie creativa. Pai si nu-e e teama ca descopera femeia aia tot si ca o sa-l declare prea creativ pentru jobul lui? Ba da, dar spera sa descopere o solutie pentru stabilizarea Angelei. Sau pentru noua problema. Ce problema? Problema raportului dintre orgasm si dragoste. Pe mine si pe Elena ne pufneste rasul. E a treia oara intr-o saptamana ca se deschide subiectul asta. Mai intai am venit eu de la petrecerea din Romania cu intrebarea cum e posibil ca un baiat de 30 si ceva de ani cu social skills si succes la un spectru larg de fete sa declare in mod public ca el crede ca orgasmul feminin e un mit.

Primul gand a fost ca e o metoda de agatat, ca orice fata in raporturi de prietenie cu corpul ei s-ar simti obligata sa raspunda la provocare si sa-i arate ca nu e adevarat. Dar pe cine incerca sa agate, ca eram doar eu, flancata de sotz, si prietena mea cu 10 ani mai mica decat el, si amandoi zic ca nici vorba de vrajeala intre ei. Nu? Daca acceptam aceasta ipoteza, atunci care e scopul acestei declaratii? In nici un caz nu se adresa sotzului, ar fi putut discuta despre asta in private. Si nu ma viza pe mine de fata cu sotzul. Mister.

Am venit cu aceasta nedumerire la Elena, daca era sincer si dezinteresat cum e posibil sa creada asa ceva. Am discutat pe indelete in prima seara, a doua zi dimineata si apoi seara cand am iesit cu prietena ei americanca Lisa. La restaurant am consumat cozze si vongole si un tratat ad hoc de tehnici de sex oral, de care au beneficiat si vecinii nostri de masa, desi nu pareau foarte fericiti de meniu. Elena s-a abtinut sa o intrebe la masa despre orgasm, dar cand Lisa a inceput sa povesteasca despre colega ei de apartament de la New York cu care a avut la dus cel mai tare orgasm din lume nu a mai fost nevoie sa o intrebam nimic. Voi faceti dus impreuna? Daaaaaaai... Dar de ce, e ceva pur, corpurile de femei sunt frumoase in sine... Nu cunosti cu adevarat pe cineva pana nu ai deplin comfort cu corpurile voastre goale impreuna. Ok, nu ma mut la New York. Nu sunt pregatita sa-mi abordez corpul cu pragmatism. Am ramas in faza poetica.

Bianca are un prieten dragut care a declarat la o petrecere ca el nu crede in orgasmul feminin, zice Elena zambitoare. Aaa, pai italienii sunt lenesi. Fac o gramada de sex, dar fac prost si raman frustrati. Si italiencele sunt reci si mereu nesatisfacute. Scuza-ma Elena, tu poate nu esti asa, si gandindu-m cat de greu e sa scapi de iubiti as zice ca stii ce sa faci in pat. Ok. Acum s-a inrosit si Elena. Finalmente. Pana acum ma simteam ca o bunicuta deghizata.

cum sa fii indragostita de 3 barbati in acelasi timp

Angela a intrat in criza ca are 33 de ani si ca toate prietenele ei sunt casa torite si au copii. Si ea nu. Si simtind nevoia sa fie ca ele a pornit operatiunea vreau sot si copil. Evaluarea candidatilor s-a dovedit dificila si cautand ajutor pentru a alege a gasit un nou candidat, mai capabil decat ceilalti sa-i inteleaga exigentile. Giuseppe pare sa castige competitia. In fond si el vroia sa se casatoreasca si sa aiba copii. E drept, nu cu ea. Dar uneori lucrurile se aseaza singure la locul lor.

Dar eligibilitatea lui Giuseppe nu mi se pare atat de fascinanta cat mi se pare capacitatea Angelei de a vorbi despre dragoste in mijlocul calculelor de probabilitate tranzactionala. Daca erau doar argumente pecuniare, daca era vorba doar despre cel mai capabil de procreere si de intretinerea familiei, era o poveste absolut clasica. Dar pentru ea e o drama. Drama de a fi indragostita de 3 barbati de aceeasi clasa, la care ii plac aceleasi lucruri, asa ca le evalueaza diferentele. Un coleg de birou ar zice ca fata asta trebuie neaparat sa faca o vizita prelungita la un institut de igiena mintala. Mie nu mi se pare chiar din sfera patologicului. Mi se pare insa trist. Mi se pare ca ea de fapt e indragostita de un altul, imposibil, cu care ei ceilalti seamana. Si ca nu conteaza pe care-l alege, fiindca oricum nu va fi el.

Si in punctul asta inteleg ca poti fi indragostita de oricat de multi barbati in acelasi timp.

bicicleta si papagalul

Ieri seara am recuperat fuga la cina si am plecat la 10 de la birou. Cand am ajuns acasa Elena era in pijama si vorbea la telefon. Si cum, el vrea sa se insoare cu ea desi ea are inca 3 logodnici? Daaaaai? Raffaele te saluta. Si eu il salut pe Raffaele. Ce faci? te intreaba Raffaele. Eu sunt moarta de oboseala, dar el ce face? Zice ca ar veni sa bea cu noi un ceai. Pai sa vina. Dar sunt in pijaaaama. Raffaele propune sa vina si el in pijama, dar pana la urma vine imbracat, sa nu dauneze imaginii noastre de fete cuminti in cartier.

Am vorbit despre logodnicii Angelei, despre asociatii lui Giuseppe, despre societati, companii si consortii, actiuni, procente, consultante si feeuri, adica exact genul de lucruri despre care eu habar n-am si nici nu credeam ca m-ar putea amuza vreodata.

Am vrut sa ma duc sa ma culc de mai multe ori, dar am simtit ca o parte esentiala a realitatii lor e pe cale sa-mi scape si ca trebuie sa fac un efort si sa depasesc faza ‘Dar tu nu spui nimic? Esti periculoasa…’

Trecuse miezul noptii si eram inca in bucatarie gustand ceaiuri exotice, Elena imi explica de ce cineva ar putea sa cumpere 4 pleduri de casmir a 16.000 euro bucata pentru punte. La ora 3 Raffaele s-a ridicat de la masa si a zis: Ne vedem la 9 fara un sfert in fata casei? Credeam ca vorbeste de cina, dar nuuuu, el vorbea despre micul dejun de peste 5 ore jumate. Dar oamenii astia cum rezista cu programul asta? Fiindca eu sunt obosita moarta incontinuu, in ciuda faptului ca sunt foarte fericita, daca asta are vreun sens.

Prin urmare azi de dimineata la ora 9 fara un sfert in fata casei ne intalnim cu Rafaelle si Giuseppe si in drum spre birouri ne oprim la barul cu papagal sa luam micul dejun. Pana acolo Raffaele se sprijina de talia Elenei care e pe bicicleta. Sunt caraghiosi, fiindca ea e cu un cap mai inalta ca el, lunga chiar si pe bicicleta, iar el e round ca o minge si somnolent agatat de ea. O intreb cum sta cu echilibrul si ea imi zice ca asta e nimic, ca o data s-au plimbat 2 ore in aceasta formatie, el directionand-o de talie si ea pedaland.

Papagalul e inauntru, fiindca afara e frig: prima dezamagire! A doua dezamagire este ca baiatul de la bar spune ca nu au toast desi vitrina e plina de toasturi. A treia dezamagire e ca croissanturile cu crema de vanilie s-au terminat. A patra e ca a uitat sa puna cacao pe cappuccino. Apoi ceaiul lui Giuseppe e foarte amar si trebuie sa puna zahar, ceea ce e o blasfemie. La sfarsit, dupa ce am asteptat nota cam cat ne-a luat sa consumam, din spatele nostru se aude un suierat ‘te-n ma-ta de zgarcit!’ Papagalul ?!?

Cum e la moda sa te razbuni cand esti parasit

La cina am aflat ca cei mai capabili amanti sunt scorpionii. Se va nota in to-do-list sau mai bine in rezolutiile pe 2009.
Nico, stapana casei, povesteste cum mama ei i-a zis inainte sa se marite ca scorpionii sunt amanti perfecti, dar nu sunt buni de nimic altceva. Si ea n-a ascultat-o. Acum are mustrari de constiinta ca divortul ei le-a creat si parintilor ei catevaproblem. Adica ce, ca trebuie sa te ajute sa cresti singura fetita?!? Raffaele nu se dezminte. Nuuuu, dar scorpionul meu s-a razbunat ca l-am parasit comandand furtul masinii pe care tata si-a oferit-o ca premiu la iesirea la pensie anul trecut…. I-au fuart-o din garaj. Ce masina era? Un Ferrari. Rosu? Imi vine sa intreb. Nou? Intreaba Raffaele. Da, de un an jumate. Ok. Poate ar trebui sa reformulez, in milano 2 e la moda sa te razbuni ca ai fost parasit furand ferrariul parintilor. Ce bine ca nu locuiesc in milano 2! In milano 2 toate rezidentele arata la fel, toate parcurile arata la fel, toate aleile arata la fel, toate podurile peste alei arata la fel, totul este clonat de n ori, fara nici o variatiune. Poate culorile ferrariurilor din garajele la fel nu sunt la fel. Desi…
Giuseppe spune ca de fapt e la moda chestia asta cu facut disparuta masina. Ca si lui fosta logodnica cu care trebuia sa se insoare saptamana trecuta, i-a luat masina, de la care ea avea cheie. De fapt, i-a distrus si casa, de la care avea cheie. Ce masina era? intreaba fiica lui ferrari. Pai un bmw, l-au gasit in Croatia, dar nu se poate recupera ca are actele in regula. Dar de ce ti—a facut asta?intreb cu nevinovatie. Moment de panica la masa. E prima intrebare nepotrivita pe care o pun in 4 ore. Si brusc imi dau seama cine e Giuseppe. Si aproape ma pufneste rasul.

El e prietenul cel mai bun al lui Raffaele. Desigur. Prietenul care asta vara pe barca, incercand sa ajute o fata sa se decida intre cei trei logodnici, a devenit al patrulea. Si asta cu doar 2 luni inainte de mult planuita nunta. A lui… Sigur ca fata aceea cu invitatiile de nunta trimise si cu rochia gata pe umeras a fost suparata cand i-a prins impreuna. Dupa 10 ani… macar daca ar fi o relatie serioasa cu fata cu patru logodnici. Oare? Oh, nu! Oh, ba da! Angela! Angela e posesoarea de drept a tuturor logodnicilor. Avea dreptate Raffaele. Imi place Angela. Ii trimit un sms Elenei, o intreb cati logodnici mai are Angela, as vrea sa stiu la care se refera cand spune ‘fostul meu logodnic’. Pana sa-mi raspunda, aflu ca Giuseppe si-a cumparat apartament deasupra apartamentului fostului logodnic al Angelei. O coincidenta… Raffaele ii zice Angelei ca sunt taur, ca si ea. Simt ca ne intoarcem la subiectul amanti. Pe cat? Pe 16 mai 1975. Ochii mari. Si eu! Cat? 16 mai 1975. Asa deci… Dar eu n-am avut niciodata 4 logodnici in acelasi timp… Cate schimbari trebuie sa fac ca sa fiu la moda?!?

prietena prietenei prietenului prietenei mele

Elena, colega mea de apartament, m-a lasat in grija prietenilor ei si ea a plecat in weekend agroturistic cu un prieten din copilarie ce si-a deschis un restaurant la New York si cauta noi furnizori de vin si branzeturi. Si cu logodnicul ei, care cand ea i-a zis ca are nevoie de un pic de spatiu, a sunat-o dupa 3 zile sa o intrebe daca nu ii e dor de el.

Asa ca iata-ma in situatia de a suna un necunoscut pentru a-i confirma disponibilitatea mea de a socializa cu el si prietenii lui la fel de necunoscuti. Rezulta ca voi fi luata de acasa, el locuind vis-a-vis, la ora 20 ca sa mergem la cina la niste prieteni, altii, de-ai lui si de-ai ei, si de-ai lor. Fug de la birou mai devreme ca sa ajung acasa la 19.30. Panica. In ce ma imbraaaaaac? Dar de fapt ei cum sunt? O sun pe Elena. Nu raspunde. Cina la niste prieteni? Cati ani au oamenii astia? Daca isi petrec vara pe barcile lor personale inseamna ca sunt bogati sau doar ca le place marea? Sau amandoua?!?

Si de fapt cati chiar sunt prietenii Elenei? Gasca, a zis ea, dar de o luna de cand ne-am mutat impreuna nu i-am vazut niciodata. Am sesizat ca exista fiindca adesea Elena iese de la dus dupa 2 ore fiindca a sunat-o un prieten. Mai ales asta, Raffaele, cu care am vorbit eu acum. Ii sunt simpatica fiindca am reusit sa ma mut cu Elena in 2 ore dupa ce am vorbit cu ea la telefon pentru prima oara. Eu daca as auzi asa ceva despre cineva, oricine, as ridica o spranceana si nu m-as increde.

Prin urmare in ce ma imbrac cand ies la cina cu persoane perfect necunoascute? Suna telefonul. E el? El insusi. Raffaele. Zice ca el e afara. Dar e 8 fara un sfert! Che cazzo??!? Ok, da, sunt aproape gata, zic cu convingere, ma machiam. Imi spune sa ma pregatesc linistita, con calma, de parca eu as fi in intarziere si el ar fi un cavaler rabdator. Deci nu ma mai imbrac, raman in hainele de calaugarita de birou. Ma machiez doar, ca sa zic ca m-am pregatit totusi. Si ies.

De cealalta parte a strazii imi face cu mana un motan indesat si zambitor, il recunosc din pozele facute de Elena la el pe barca. Are un aer de chef, dar de croaziera. Ma intreaba direct cum se face sa-i apara si lui un articol in Vogue. Stai putin ca inca nu m-am prins, e o coada si la asta. El rade si ma intreaba daca eu nu lucrez cu ea, la Sozzani, eu zic ca ba da, dar cu sora, nu cu aia de la Vogue. Aaa, deci nu era machiajul de vina, chiar sunt doua, intelege el cu lentoare sudica. Da, sunt doua. Si radem fiindca ele sunt doua si eu nu lucrez pentru cea de la Vogue. Dar asta, a doua, ce face?, s-a mai gandit el un pic. Pai ?! Pai are galeria de arta, libraria de carti rare, cafeneaua, restaurantul… fac o pauza inainte sa mentionez magazinul viselor mele, la propriu si la figurat. Dar cum explici unui marinar-bucatar round si cald ca un soare de ce e esential magazinul asta pentru mersul inainte al lumii? Surprinzator insa, el intelege chiar foarte bine. Ma testa? Si daca da, am trecut?

Se deschide poarta si ies un el si o ea, mici, subtiri si sobru eleganti. Cu ei ma potrivesc. Isi vorbesc ca un cuplu, el ii explica ei, ea il intreaba, glumesc. Apoi brusc toti se uita la mine si imi dau seama ca s-a vorbit cu mine si eu n-am fost atenta. Allora? Allora, eu designer. Ca jumatate din Milano… A, nuu, ea e smechera, ma apara Raffaele, ea lucreaza pentru La Sozzani. Aaa, chiar? si cum e ? apoi intrebari despre Romania mea. Lingua neo-latina va bene, dar totusi vorbesti exceptional, de cati ani stai in milano?. De un an, ma scuzati. Ai studiat la scoala? Nu, ma scuzati, am mai fost o data acum 3 ani si am stat 8 luni. Si cand te-ai dus acasa ai studiat, nu? Nu, n-am studiat. Ma scuz fiindca vorbesc bine italiana?!? Ca sa nu-i insult spunand ca alte popoare sunt capabile sa vorbeasca limbi straine si ei nu... Sarim peste Gloria Bistrita si Mutu, dar nu foarte repede.

Ne urcam in masina si dupa 100 de m oprim. Trebuie sa cumparam inghetata pentru cina. Raman singura in masina cu Raffaele care ma intreaba brusc daca imi place razboiul. Nu-l intreb in ce sens , dar mi-ar placea sa stiu cum si-a dat seama. Nu esti una care se lasa vreodata. Da, asa e. Incerc sa-i zambesc cat mai cuminte, rade, dar stiu ca nu o sa ma slabeasca. A inceput interogatoriul. Candidez la o pozitie necunoscuta. Vine inghetata, mergem sa o luam pe Angela. Angela e o designerita foarte simpatica, taur ca tine, o sa–ti placa, ma pune la curent Raffaele. Si ei ii place lupta. S-ar parea ca intre timp Rafaelle stie totul despre mine. Cand ajungem sa o luam pe Angela, ea ne zice sa urcam. Sta la matusa ei si vrea sa i-l prezinte lui Raffaelle pe varul ei aproape minor, vadit dernajat de prezenta unei gasti necunoscute in casa lui. De cand stai aici, Angela? Nu stiu, de cateva luni, zice ea, de cand m-am despartit. E casa mamei tale, il intreaba direct Raffaele pe baiat. Da. Angela are ceva intre dinti. Pana se duce la baie, varul ne informeaza ca de fapt Angela a venit pentru o saptamana si nu a mai plecat de 9 luni. Momentul stanjenitor se dizolva cand Angela, iesind din baie spune ca ii e atat de comod aici, face 2 minute pana la birou.

Unde mancam? Angela rade. Pai azi m-am intalnit cu o prietena pe care n-o mai vazusem de mult timp si m-a invitat la cina la ea in seara asta si i-am spus ca vin doar daca pot sa va iau si pe voi. Mergem la ea acasa.

Asa deci, ma duc la cina cu prietenii prietenului prietenei mele la prietena prietenei prietenului prietenei mele. Incerc sa ii explic asta mamei la telefon. Aaa, imi zice ea, e exact ca in Romania! Sa vedem…